Mi-aș dori ca, la un moment dat, să-ți spun personal cuvintele care urmează ...
Mi-am dat seama ca îmi lipsești . Stii când?
Atunci când te-am strâns în brate si n-am avut curajul de a-ti spune că mi-a fost dor de tine. Așteptam ca orice copil, să ma întreb ce am făcut azi, dacă am mâncat, dacă sunt bine, dacă îmi lipseste ceva. Dar nu, tu nu ai făcut asta.
Ai fost prezent in viata mea câțiva ani, dar uite ca am crescut, am o vârstă și aveam nevoie de tine. N-ai fost prezent în viața mea nici 30% din cât trebuia. Nu m-ai felicitat niciodată pentru reușitele mele, nu ai venit la serbările mele, nu ai fost acolo să ma aplauzi si sa fii mândru. Nici acum nu esti. Nici ziua, nici noaptea.
Oare eu sa fiu o problemă? Oare chiar atât de mult ți-am greșit încât să nu fii aici, sa nu-ți pese de mine...?
Voi crește tată, si voi avea grijă ca copiilor mei să nu le lipsească dragostea, atenția si susținerea de care au nevoie si asta doar pentru ca tu nu ai fost lângă mine .
Îmi lipsești...❤😢
